Salut! Sunt Alexandru si sunt fotograf profesionist. Nu stiu cat de profesionist sunt dar imi place sa cred asta, oricum muncesc si traiesc din fotografie. Inainte de a ma apuca sa scriu acesta pagina “despre mine”, am tras si eu cu ochiul la alti fotografi pe site-urile lor. Brusc am devenit invidios, eu nu am primit la 6 ani, primul meu Smena 8, nu am facut prima fotografie la 10 ani si nu am avut nici propriul meu laborator alb/negru la 14 ani.
Nimic din toate astea, dar l-am avut totusi pe tata, care a lucrat mai bine de 25 de ani la Studioul Cinematografic Buftea, ca simplu meserias. Astfel de mic, in multe din vacantele mele, ma lua cu el “la munca”, si se ruga de cate o “secretara de platou” sa ma lasa si pe mine intr-un coltisor al platoului de filmare, cand se turnau diverse scene de interior, la cate un film romanesc al vremii. Ce sa va spun, era magie, asa am fost eu martor la scene si replici celebre, din filme la fel de celebre, aici pe la noi, filme ca Buzduganul cu trei peceti, Mircea cel Mare, Nemuritorii, Pacala, Nea Marin miliardar si multe altele. Pe atunci juram sa ma fac regizor insa mama insista sa ma tin de matematica, sa ma fac inginer.
Anii au trecut, nu am ajuns nici regizor dar nici inginer, am urmat o facultate de profil economic. Pe la inceputul anilor ’90 am ajuns sa lucrez la Studioul de desene animate – Animafilm si tot aici mi-am amintit de dragostea copilariei mele si mi-am cumparat prima mea camera video – un Panasonic VHS-C, din aceia pe caseta VHS mica. Cu acesta camera am filmat primele petreceri domestice, am realizat primul meu documentar si am sfarsit filmand nunti.
Tot atunci am inceput sa trag si foto, evident pe film, valorizand importanta unui cadru, caci nu? filmul are numai 36 de cadre. Astazi in epoca digitala, parca este pacat ca multi fotografi foarte tineri, trag 100 de cadre pentru a realiza 5 fotografii de pastrat.
Stiti ca pentru o secunda de imagine in miscare, pe film sunt necesare 24 de cadre iar in video, 25 sau mai multe FPS (frame per seconds), insa eu am descoperit importanta unui singur cadru, unicitatea si misterul sau si am inceput sa-l ador. Asa am descoperit ca eu de fapt, iubesc fotografia. Din fire, sunt un autodidact, asa ca am invatat singur despre incadrari, compozitii, regulile si schemele de iluminare, privind opere celebre ale multor pictori, la fel de celebrii.
Toate celelalte, au venit firesc si astazi, le multumesc tuturor acelora care, constient sau nu, au contribuit la formarea mea in acesta meserie. De la acei pictori care privindu-le lucrarile, m-au invatat indirect, sa incadrez corect, la batranii fotgrafi care isi faceau veacul prin consignatiile de pe Lipscani si care imi mai dadeau cate un sfat. De la proprietarul magazinului Foto Hoby care m-a ajutat sa-mi aleg primul SLR Nikon si m-a invatat multe despre aparatura foto, pana la Sebastiao Salgado, cel mai mare fotograf al planetei, care continua sa-mi fie un exemplu. Va multumesc la toti!
Digital Point Studio 